2009-01-08T14:31:00.035+02:00

Istoria Bulciului

Istoria Bulciului a cuprins mai multe perioade. Descoperirile arheologice atestă prezenţa oamenilor pe aceste meleaguri încă din perioada romană. Pe baza acestor descoperiri şi a scrierilor unor istorici aceasta istorie o putem categorisi in următoarele perioade:

Legiunea XIII Gemina

Abaţia romano-catolică (sec. XIII)

Refacerea mănăstirii şi năvălirile turceşti (sec. XVI)

Renaşterea satului (sec. XVIII)

Perioada contemporană

Legiunea XIII Gemina:

Legiunea de elită a armatelor romane, a participat la multe evenimente celebre. Spre deosebire de restul legiunilor romane care aveau ca simbol taurul şi acvila, simbolul legiunii a XIII-a Gemina era leul. O altă particularitate era culoarea albastră a mantiilor şi a scuturilor. Culoarea celorlalte legiuni fiind roşul. Datorită problemelor financiare, Iulius Cezar a fost nevoit sa recruteze din centrul şi sudul Italiei, mulţi condamnaţi la moarte. Combativitatea deosebită a acestora a determinat instituirea unei tradiţii în recrutarea membrilor legiunii. Cu timpul, membrii cohortelor auxiliare vor fi recrutaţi din afara Italiei. Asfel, arcaşii erau sirieni iar cavaleria era alcatuită din sarmaţi.

“Legiunii XIII Gemina îi revenea în mod special paza ţinutului aurifer. Întreg drumul de-a lungul Mureşului era păzit de detaşamente ale legiunii de la Apulum, instalate în staţiunile militare de la Micia, Bulci, Sânicolaul Mare, Cenad, fapt dovedit de cărămizile cu ştampile descoperite în aceste localităţi.”

Adrian Bejan - Istoria Daciei romane

Abaţia romano-catolică (ABAS DE BULS):

După căderea imperiului Roman, dispare şi Bulciul. Reapare însă în secolul al XIII-lea, ca un centru de administraţie, cu o mare mânăstire şi cu o biserică imensă. Primul document în scris referitor la Bulci este din anul 1225.

Clădirea medievală ce datează cel puţin din secolul al XIII-lea, care mai păstrează şi astăzi urmele terasamentelor şi în pământ părţi de fundament, este Abaţia romano-catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi şi cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atraşi de măreţia mănăstirii şi a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În şanţurile cetăţii s-au găsit oseminte arse ale oamenilor care au luptat şi ale cailor acestora.

Conducătorii localitaţii în acea perioadă erau călugării benedictini (sec. XIII-XV) iar în acea abaţie lucrau copişti ce scriau un codice conţinând texte ale istoricului roman, Titus Livius. După călugări au rămas familiile Varadi, Ilyei, Rapolti şi Karay-Losonczy.

Renaşterea satului:

Clădirea Mănăstirii din Buls distrusă de tătari, a fost refăcută de episcopul Bulcsu, de la al cărui nume se pare că vine denumirea satului Bulci. Mai târziu, în secolul al XVI-lea (1551-1552) Mănăstirea din Bulci este supusă atacurilor turceşti din Transilvania, în urma cărora satul şi locuitorii sunt distruşi aproape în întregime. Care au scăpat cu viaţă au fugit în alte localităţi de pe Valea Mureşului, trăind peste o sută de ani departe de satul lor, păstrând totuşi credinţa lor catolică.

Credincioşii, care au putut să fugă din Bulci cu ocazia năvălirilor turce trăind peste o sută de ani între Români, au uitat limba lor maternă, dar au păstrat amintirea credinţei lor catolice. Neavind însă preoţi proprii, îi căutau pe călugării din RADNA.

Ideea călugărilor Franciscani a fost, să se infinţeze o parohie catolică în Valea Mureşului. Aşa a devenit Ţela în 1737 parohie catolică pentru credincioşii împrăştiaţi în Valea Mureşului. Primul paroh a fost CSÜRÖS JÓZSEF, care însă în câteva zile a fost omorât de tâlhari. Numai după doi ani a venit un alt Franciscan: GYÖRFFY ORBÁN iar după el Franciscanul Válovich Mihai. Acesta a vrut ca să zidească o biserica în Ţela. A aflat de la oameni, că materialul de contrucţie se găseşte la ruinele mânăstirii de la Bulci. Mergând să vadă ruinele, a găsit acolo o biserică mică făcută din lemn. Această biserică probabil a fost construită după primul atac al turcilor. I-a venit lui idea, ca Bulciul să fie reînviat. El însă a fost rechemat la Radna iar în locul lui a fost trimis alt parinte: BERECKY HILARION.

Părintele Berecky şi-a mutat sediul din Ţela la Bulci. Lângă biserica cea mică a făcut o casă mică tot din lemn. Aceasta era în 1749. Apoi a căutat pe urmaşii acelora, care în timpul năvălirilor turceşti au fugit din Bulci. El a hotărât ca strănepoţii lor să se reîntoarcă la Bulci. În anul 1752 a avut Noul Bulci 28 de familii. În acest an Bulciul a fost declarat Parohie Romano-Catolică, iar Ţela a rămas ca filiala Bulciului. Părintele Berecky Hilarion este socotit ca întemeitor al Bulciului prezent.

În cursul deceniilor s-au mai stabilit în Bulci şi alţi colonişti de diferite naţiuni şi religie. Însă pentru toţi a devenit limba cea Română, iar religia comună, cea Catolică. După Revoluţia din 1848 guvernul Austriac a introdus la şcoală şi în biserică limba germană. În sfârşitul secolului al XIX-lea regimul maghiar a introdus limba maghiară. În 1923 a fost readusă limba familiară, adică cea Română atât la şcoală cât şi în biserică.

Biserica cea din lemn fiind foarte mică şi veche, în locul ei s-a construit o altă biserică în locul unde se afla şi biserica de astăzi. Această biserică a funcţionat până la 1852. De atunci până la 1872 au folosit o sală drept biserică. Biserica de azi s-a construit în anii 1870-71. Sfinţirea ei a fost la 11 februarie 1872.

Cu ocazia săpăturilor începute in anul 1805, s-a găsit în anul 1817 un clopot de 260 kilograme, cu un sunet caracteristic duios. Acest clopot a fost turnat de abatele DOMINIC (DOMOKOŞ) in anul 1468. Acest clopot după găsire a funcţionat în Bulci până la 1865. În prezent se găseşte la Muzeul Naţional din Budapesta. După legendă vocea duioasă a clopotului i-a plăcut foarte mult şi regelui Ungariei Matei Corvin, care vâna mai des în pădurile Şoimoşului.

După revoluţia din 1848 un general de honvezi: GAL LASZLO, fiind grav rănit, s-a ascuns în Bulci, unde a şi murit. Mormântul lui cu un monument din marmură se găseşte în mijlocul cimitirului din Bulci.

Bulciul de multe ori a fost afectat de inundaţii şi aceste catastrofe naturale au nimicit de mai multe ori toată recolta oamenilor, stricând şi multe din casele lor. De aceea după inundaţiile din 1886-1887 s-a pus problema ca Bulciul să fie mutat în altă parte, pe coastele dealurilor. După aceste inundaţii au întărit malul Mureşului cu pietre, iar bulcenii au rămas pe loc.

Denumirile vechi: BULCH / BULCI / BULCHU / BULCIU / BULCZ / BULŢ / BULCZY / BULŢI / BOLS / BOLŞ / BWLCH / WULCH / VULCI. Denumirea maghiară BULCS - BULCI, după unii provine din numele episcopul BULCSU.

PAROHI ÎN BULCI:

* 1749-1753 ~ BERECKY HILARION Franciscan

* 1753-1764 ~ UTZ IMRE Franciscan

* 1764-1766 ~ FELLNER FERENC Franciscan

* 1766-1767 ~ DOMARANSZKY PLACID Franciscan

* 1767-1770 ~ SOBAFFER RAFFEL Franciscan

* 1770-1771 ~ UJFALUSSY DAVID Franciscan

* 1771-1773 ~ MIKELE JOZSEF Paroh

* 1773-1780 ~ EGO ANTAL Paroh

* 1780-1781 ~ CSASZAR JOZSEF Franciscan

* 1781-1782 ~ GOMILCSIVICH FERENC Franciscan

* 1782-1783 ~ WITTMANN CRESCENCZ Franciscan

* 1783-1821 ~ BABOCS KRISTOF Paroh-Franciscan

* 1821-1869 ~ FARKAS MIHALY Paroh

* 1869-1881 ~ ROTMAYR ZSIGMOND Paroh

* 1881-1885 ~ HORVATH JOZSEF Paroh-Supleant

* 1885-1909 ~ PACHTL ADAM Paroh-Supleant

* 1909-1937 ~ KERN AUGUSTIN Protopot de onoare

* 1937-1945 ~ LUFFI ALFRED Paroh

* 1945-1957 ~ FINSTER JOSEF Paroh (fost franciscan)

* 1957-1992 ~ ZDOK GEZA OTTO Paroh-Franciscan

* 1994-1996 ~ CHISIU SIMION Preot Greco-Catolic

* 1996-2008 ~ MUTIU PETRU Paroh Romano-Catolic

Conform documentelor, localitatea a fost proprietatea familiei Varadi până la jumătatea secolului al XIII-lea iar în anul 1664 intră în proprietatea familiei Janka. În secolul XVIII localitatea este administrată de Regimul Regesc Maghiar când în anul 1838 devine proprietar Fechting Fechtenberg iar în 1858 apare familia MOCSONY.

În timpul ultimilor doi proprietari, Antoniu şi fiul său adoptiv Ionel Mocioni-Stârcea castelul din Bulci a cunoscut o viata intensă, aici venind adesea la vânatoare regele Carol al II-lea, al cărui maestru de vânatoare era Antoniu. După 1940, au fost amenajate camere speciale pentru regina mamă Elena şi regele Mihai I, care în 1943, prin intermediul lui Ionel Mocioni-Stârcea, va achiziţiona castelul contelui Huniady de la Săvârşin, aflat în apropierea domeniilor Mocioneştilor. Castelul de la Bulci a fost nationalizat si transformat în 1949 în sediu al G.A.S. din localitate. Ulterior, aici a fost amenajat un preventoriu TBC, destinatie pe care o are şi în prezent.

Pe lângă aceasta prezentare mai putem menţiona câteva relatări din alte surse cum ar fi Anuarul Socec al României Mari, 1924-1925 - de la Biblioteca Congresului S.U.A, câteva pagini din “Biserici medievale din judeţul Arad” scrisă de Andrian Andrei Rusu şi George Pascu Hurezan, fragment despre sigiliul satului in cartea Mariei Verţan – “SIGILII de sate, comune şi târguri din Banatul istoric (secolele XVIII-XIX)”, două recensământe din anul 1880 şi anul 1900 puse la dispoziţie de domnul Heleport Ladislau şi chiar o mică poveste despre un criminal de război “Ivan Ivanovici Androhov”, două interviuri al lui Tudor Caranfil cu Ionel Mocsony Stârcea apărute în revista Magazin Istoric în anul 1995 şi alte frânturi în care este menţionat satul Bulci.

Aceste alte relatări le voi reedita şi le voi posta împreuna cu sursa sau documentul în articole separate fără să aduc modificări care să denatureze conţinutul. Cei care au bunăvoinţa să completeze acest proiect cu alte informaţii sau să critice îi rog să mă contacteze prin e-mail la adresa florinsulincean@gmail.com .

Culegere şi centralizare de informaţii

despre satul BULCI editată de

SULINCEAN FLORIN